Albastru de metil ?
Cresc exponenţial, exponentul trădând culoarea (asta doar eu o ştiu). Nu mă mândresc, nu mă felicit, doar continui să colecţionez momente şi oameni. Mi-s dragi oamenii ăştia. (Dar) E ca şi cum aş aburi un geam continuu şi-aş tot mâzgăli acolo buburuze, nasturi şi ce mai obişnuiesc eu să mâzgălesc… Mă tot sâcâie găndul că am lăsat târziu să iasă la lumină curcubeul din vene (..?). E frumos tare s-o ard aşa cu oameni coloraţi… dar.. de Gold Dust cine ştie ? Îmi pare că devin transparentă. Sunt aici, dar parcă sunt degeaba. [Unde e întrerupătorul ??]
And another one bites the dust ! :|
Posted on Sunday February 13th
