ceai dementa.
Exaltări ale sufletului reprezentând metamorfozele continue ale tristeţilor în bucurii- proces circular. Continuu trag concluzii pertinente care sunt înlocuite cu rivalele lor, la fel de pertinente. E obositor şi sunt înfrântă din start de mine însămi. Dar asta înseamnă că tot eu am triumfat… Zadarnic, căci nu mă hotărăsc pe-o latură a personalităţii mele, şi pierd neîncetat în faţa mea, o eu care nu seamănă prea mult cu mine. Şi acţionez antagonic. Iar în ciuda firii mele, cer ajutor. Şi mi-este refuzat. Revolte şi începuturi promiţătoare de mizantropie… dar mă linişteşte subit orice neînsemnătate, care face parte din aceeaşi categorie cu declanşatoarea de dezastre. Sunt ciudată momentan, şi nimeni nu m-ajută. Ştiu sigur că singură n-am să reuşesc, astfel că singura soluţie e mizantropia ca mască deasupra tuturor eu-rilor mele. Şi trag de timp sperând…
